FAR

Ciprian Făcăeru este arhitect XR și cercetător specializat în experiențe media și forme de artă imersive, interactive, digitale și arte performative. A contribuit la mai multe proiecte culturale și artistice, în calitate de regizor creativ, producător, scenograf, designer de experiență și interacțiune sau artist digital.

Cum te-ai pregătit pentru acest tip de exprimare artistică? Ai o educație formală, informală sau non-formală în domeniul tehnologiilor și educației digitale?

E un mix echilibrat de educație formală și informală. În sensul că am terminat un liceu de artă și am continuat apoi cu facultatea de arhitectură. În același timp, în paralel, datorită curiozității mele, am ieșit constant în afara curriculumului. Inclusiv în proiectele de liceu sau de facultate utilizam unelte digitale externe sau căutam unelte care să-mi eficientizeze procesul creativ sau producția conținutului. Acolo e educația informală, datorată în mare parte internetului. Și nu în ultimul rând, majoritatea proiectelor la care lucrez sunt colaborative sau colective. E un schimb de experiență non-formală și o bună parte din transferul și acumularea de cunoștințe se întâmplă inclusiv în cadrul acestor proiecte.

De ce arhitectură XR și nu convențională?

Aveam la dispoziție un domeniu foarte nou și foarte liber, lipsit de constrângerile pe care le găseam în arhitectura convențională. În momentul în care am făcut aceată alegere mi se părea că arhitectura este deja un domeniu saturat la nivel de locuri de muncă disponibile și direcții care pot fi dezvoltate, iar curiozitatea mea de a explora niște direcții care se desprind ușor constrangerile realității fizice, plus oportunitatea de a pune bazele unui studio care explorează aceste direcții m-au convins să fac acest pas. Consider mai mult un noroc că am descoperit acest domeniu.

Ești co-fondator și directorul de creație al studioului de XR Augmented Space Agency. Care sunt câteva dintre proiectele preferate la care ai lucrat alături de colegii tăi?

Anul ăsta am avut plăcerea să contribuim la proiectul Adinei Pintilie “You are another me: Cathedral of the body”, prezentat în cadrul Bienalei de Artă de la Veneția, unde am făcut un pic de side road de la focusul nostru care vizează mai degrabă realități mixte și augmentate, și ne-am orientat explorarea către realitatea virtuală și virtualizarea unor actori/protagoniști reali. Astfel am creat această serie de experiențe ”virtual embodiment”, foarte pe scurt este un proiect superb. A ajutat enorm de mult viziunea foarte clară și bine articulată a Adinei și a întregului ei proiect.

Un proiect în care ne-am simțit foarte în largul nostru și am simțit cum contribuția noastră extinde cu sens universul unui proiect, adăugând noi dimensiuni experiențiale și interactive.

Ai menționat contribuția și explorarea. Care dintre ele e mai importantă pentru tine?

Le văd mai degrabă ca o abordare unitară. Pe de o parte, misiunea pe care o avem în cadrul studioului este de a explora aceste noi teritorii care se află într-o evoluție accelerată. Cred că rolul nostru, al oamenilor, este să redirecționăm parcursul și evoluția tehnologiilor și nu invers. Din punct de vedere etic simțim nevoia de a contribui și de a demonstra că aceste tehnologii pot fi utilizate și în scopuri care depășesc utilitatea cotidiană sau tehnicalitatea acestor domenii, și pot contribui pozitiv în dezvoltarea unei relații echilibrate între oameni, tehnologie și mediu înconjurător. Totodată procesul creativ e preponderent digital: producție digitală, programare și infrastructura tehnologică, senzori, cabluri și dispaly-uri, pe scurt noțiuni deosebit de tehnice, aceste aspecte uneori pot deturna valoarea artistică a proiectelor către un limbaj rigid căruia îi lipsește un spectru de comunicare emoțională cu publicul.

Ești arhitectul Muzeului Abandonului, un proiect digital care își propune maparea culturii abandonului. De unde pornești când trebuie să creezi designul unei experiențe virtuale?

Toate proiectele noastre încep cu un soi de workshop, în care încercăm să facem brainstorming, pentru a înțelege așteptările celorlalți colegi sau inițiatori ai proiectului (aici, proiectul a fost inițiat de Oana Drăgulinescu și Ioana Călinescu). În ceea ce mă privește pe mine și pe colegii mei, începem cu o etapă documentară în care încercăm să asimilăm subiectul și să înțelegem care sunt nevoile unui astfel de proiect. Și cum putem articula o soluție tehnologică și creativă care e funcțională, are sens și în același timp poate fi și o operă de artă sau cel puțin poate avea acele valențe specifice unui spațiu artistic.

În cazul Muzeului Abandonului avem o funcționalitate foarte clară de muzeu și aici ne-am întors la cunoștințele noastre de arhitectură și am avut o analiză și din perspectivă arhitecturală, pentru a înțelege care sunt nevoile funcționale ale unui muzeu. Și apoi am început tot procesul de documentare, care a fost o experiență în sine. Am fost pe teren și am scanat fostul orfelinat din Sighetul Marmației. Doar procesul ăsta a fost o experiență definitorie care a influențat foarte mult rezultatul final.

E un proiect la care lucrăm în continuare - de curând am lansat varianta bilingvă, română-engleză, și am început să lucrăm la adaptarea muzeului la un format de virtual reality, care foarte probabil va fi expus și la RADAR.

Apropo de RADAR, tema de anul acesta este Metaverse. Cum îți reprezinți conceptul de Metavers și în ce formă crezi că se va cristaliza în viitor?

Văd Metaversul puțin diferit față de concepția actuală. Cred că în opinia publică e văzut ca un spațiu virtual, corelat, evident, cu alte tehnologii - Blockchain, NFT și așa mai departe. Eu cred, mai degrabă, că va evolua în mai multe etape și pe o durată de timp ceva mai mare și că se va dezvolta într-un continuum real-virtual, nu doar într-un spațiu virtual, ci și în realitatea fizică. Există o teorie, a cărei adepți suntem, cea a continuumului real-virtual, care definește, de fapt, un spectru de tehnologii media. De-aici și abordarea cumva mai orizontală asupra acestor domenii în ceea ce privește activitatea mea și a Augmented Space Agency. De-asta avem acest portofoliu destul de divers, de la instalații interactive, VR, AR, teatru, cercetare. Metaversul se află momentan într-un stadiu incipient, care necesită acumularea tuturor acestor noțiuni de interactivitate, imersiune, contextualizare a informației. Și realitate virtuală și mixtă sau augmentată pot defini spații imersive, toate sunt interactive sau au acest potențial. Sunt foarte multe puncte comune, evident, și diferențe. Metaversul într-o versiune matură necesită acumularea tuturor acestor noțiuni de interactivitate, imersiune, contextualizare a informației, un proces care evident necesită timp. Dacă privim lucrurile într-un context și mai larg, vedem o evoluție relativ firească, din punctul meu de vedere, al mediilor de comunicare și tehnologiilor informației și comunicării.

Cred că va fi foarte greu de distins acest Metaverse. Există o șansă destul de mare ca acest termen să dispară în timp, momentan e un hype word, în realitate sunt multe alte noțiuni și perspective și cuvinte ce pot descrie acest fenomen.

Cum crezi că se poate integra sau declina arta ta în Metavers?

Cred că de la început, într-o anumită măsură, proiectele și arta creată de noi este deja într-un metavers, domeniul nostru de activitate se suprapune în multe feluri cu acest concept. Am făcut cercetarea necesară și pot să spun cu încredere că putem dezvolta metaverse sau metaverse-uri. Oricum, nu va fi un singur metaverse; putem gândi un metaverse individual, un spațiu privat sau un spațiu public colectiv. Acum facem pași către articularea și implementarea completă a proiectelor noastre în această direcție și sper foarte curând să avem și niște exemple.

Care este your dream project?

O viziune de care suntem relativ aproape și care cu siguranță va fi legată și de Metaverse ar fi dezvoltarea de experiențe contextuale la nivel urban sau la o scară mai mare, mai amplă.

La ce te referi când spui ”experiențe contextuale la nivel urban”?

Practic, utilizând tehnologii de tip mixt și augmented reality putem dezvolta experiențe (care pot avea și elemente de gaming, de tip treasure hunt) în care de exemplu tu descoperi orașul sau fețe ale patrimoniului material și imaterial ale acestuia. Vrem să reorientăm atenția publicului către dimensiunea culturală a patrimoniului local cu ajutorul acestor forme de artă digitală. Un exemplu e festivalul XR Month, care reușește să activeze tipul ăsta de experiență. Pe aceeași direcție, ne-am dori să facem experiențe mult mai complexe și mai clar articulate, cu un volum mai mare de conținut și un limbaj de interacțiune incluziv.

Așteptăm și o tehnologie mai potrivită pentru asta, cum ar fi smart glasses. În acest domeniu trebuie să avem și un pic de răbdare ca tehnologiile să evolueze și, implicit, să fie adoptate de către public pentru a avea audiența necesară și a valida acest tip de produs cultural și educațional.

Cum te simți vizavi de progresele făcute de Inteligența Artificială în domeniile creative?

Aceste tehnologii se află de la început în background-ul tehnologiilor pe care deja le folosim. Inclusiv realitatea virtuală și, în special, realitatea augmentată și mixtă utilizează inteligența artificială pentru a recunoaște spații și pentru a facilita forme de interacțiune, dacă vorbim de face tracking, hand tracking și alte forme de tracking.

Aceste unelte devin din ce în ce mai accesibile și asta se vede și în domeniul artistic, care acum este mai degrabă inundat de mijloace și unelte creative digitale. Sunt foarte interesante și le studiez și eu îndeaproape, dar în același timp pot fi și limitative, pentru că observăm niște direcții estetice omogene. Nu prea mai poți să diferențiezi între un artist sau altul din simplul fapt că folosesc unelte similare. Și-atunci din punctul meu de vedere e important ca artiștii să facă un efort pentru a găsi o perspectivă originală sau o integrare a acestor unelte un pic mai clar articulată ce depășește rezultatul oferit de acel filtru de imagine aflat la doar un click distanță.

Văd inteligența artificială ca o parte din evoluția tehnologică, care ne oferă nenumărate unelte și îmbunătățește, de fapt, unelte existente în producția digitală. Și-atunci încerc să tratez toate tehnologiile ca fiind niște unelte, nu niște direcții sau niște vehicule în care m-am urcat și văd unde mă duc. Pentru că așa cred că ajungi să ai tipul ăla de omogenitate de care spuneam, prezent acum în arta AI. Și, în același timp, există un pericol real, pentru că inevitabil aceste unelte pot fi utilizate și în scopuri mai puțin bune. Inteligența artificială a evoluat și a fost accelerată de industria militară - să nu trăim cu impresia că ea a venit, așa, din artă. (râde) Ea e utilizată și în scopuri mai puțin pașnice. Până la urmă noi, oamenii, trebuie să facem un efort conștient și să alegem scopul și utilitatea acestor tehnologii. E important să fim activi și vigilenți în acest sens.

Interviu realizat de Ina Țăranu-Hofnăr.

Ciprian Făcăeru, arhitect XR: ”Rolul nostru este să redirecționăm evoluția tehnologiilor și nu invers”

NEWSLETTER